„ Am avut eu însămi de-a face cu agresori în trecut". Un interviu cu Ilse De Keyzer, autoarea cărții Umbre în curtea școlii

Anumite povești pentru copii nu îndulcesc nimic, ci spun lucrurile exact așa cum sunt, ceea ce le face cu atât mai valoroase. Umbre în curtea școlii este una dintre ele. O urmărim pe Iris, o fetiță care, după despărțirea părinților, se mută la oraș împreună cu mama și fratele ei, Damian. În timp ce Damian se adaptează ușor, pentru Iris totul devine greu: timidă și nou-venită, e privită ca o intrusă și devine repede ținta colegilor, fără ca diriginta să intervină. Hărțuirea se intensifică, se mută și în mediul online, iar Iris ajunge să nu se mai simtă în siguranță nicăieri. Este o poveste realistă și emoționantă despre bullying, despre efectele lui asupra copiilor și despre cât de mult contează sprijinul familiei și al adulților.

Cartea îi aparține autoarei belgiene Ilse De Keyzer (n. 1980), o voce binecunoscută a literaturii pentru copii și adolescenți din Flandra. Pe lângă scris, Ilse De Keyzer este profesoară - predă limba neerlandeză, istorie și religie la gimnaziu - iar experiența de la catedră i-a marcat profund lucrările: a debutat în 2012 cu romanul Harde noten, o pledoarie împotriva bullyingului, și a revenit constant, de-a lungul anilor, la acest subiect dificil. Cărțile ei pe tema hărțuirii au fost chiar adaptate într-un spectacol de teatru jucat în școlile din Belgia și au însoțit campania flamandă „Săptămâna împotriva bullyingului". În limba română, Umbre în curtea școlii a apărut la Didactica Publishing House, în traducerea Elisabetei Ursu.

Am stat de vorbă cu autoarea despre tăcere, despre rolul adulților și despre de ce, în orice situație de bullying, vina nu îi aparține niciodată victimei.

De ce bullyingul - și de ce o fată nouă, într-o familie care se destramă

Ce v-a determinat să alegeți bullyingul ca temă centrală a acestei povești?
Ilse De Keyzer: Ca profesoară, m-am confruntat des cu bullyingul și știu că nu e o problemă ușor de rezolvat. Tocmai de aceea rămâne important să vorbim despre el.

Iris devine vulnerabilă nu doar pentru că este nouă, ci și pentru că familia ei trece printr-o perioadă dificilă. De ce a fost important să legați bullyingul de schimbare, separare și mutare?
Ilse De Keyzer: Am vrut să arăt că unul dintre motivele pentru care bullyingul este pur și simplu inacceptabil este acela că nu poți ști niciodată ce alte probleme, nevăzute, duce celălalt cu el. Să treci printr-o perioadă grea - din cauza unor schimbări acasă, a altor griji - și, peste toate astea, să mai fii și hărțuit face totul și mai apăsător.

La început, Iris este privită ca o străină de către colegi. De ce credeți că transformă uneori copiii diferența sau vulnerabilitatea într-un motiv de excludere?Ilse De Keyzer: E suficient să ieși puțin în evidență ca asta să devină un declanșator - din plictiseală, din invidie - pentru ca agresorii să înceapă: comentarii despre comportamentul tău, despre haine, despre notele de la școală. Asta nu înseamnă însă că n-ar trebui să-ți permiți să fii vulnerabil; dimpotrivă, vulnerabilitatea este, de fapt, o calitate frumoasă.

Tăcerea adulților și hărțuirea care nu se mai oprește 

Bullyingul din carte escaladează pentru că adulții nu intervin la timp. Ce ați vrut să arătați despre consecințele tăcerii sau ale pasivității profesorilor?
Ilse De Keyzer: Nu e ușor pentru un profesor să observe comportamentele de bullying sau să evalueze cât de departe a ajuns. Se ceartă pur și simplu elevii? Este o remarcă nepotrivită, uneori menită chiar doar ca o glumă? Sau e vorba de bullying adevărat? Bullyingul este întotdeauna repetitiv și nu e niciodată amuzant. În ochii agresorului, tăcerea pare a spune că hărțuirea este permisă; în ochii victimei, că ea nu contează și că nimeni nu ia în serios ce i se întâmplă. Atât grupul, cât și profesorul trebuie să ia atitudine, ferm și răspicat, împotriva agresorului sau a agresorilor.

Iris este hărțuită atât la școală, cât și online. Cum schimbă cyberbullyingul sentimentul de siguranță al unui copil?
Ilse De Keyzer: Bullyingul se petrece mai ales la școală. Înainte, se oprea - măcar pentru câteva ore - în clipa în care se termina ziua de școală. Cyberbullyingul însă urmărește victima până acasă și nu se mai oprește când sună clopoțelul de la final.

Puterea cuvintelor: de ce trebuie să vorbim

Mulți copii hărțuiți se chinuie să vorbească despre ce li se întâmplă. Ce credeți că face tăcerea atât de puternică în aceste situații?
Ilse De Keyzer: Și totuși, exact asta este cel mai important: să se vorbească despre bullying, să existe dialog cu toate părțile. De ce hărțuiește cineva? Ce problemă mai adâncă ascunde? Oricine este hărțuit are nevoie să-și împărtășească povestea unui prieten sau unei persoane de încredere. Altfel, lucrurile se agravează și tocmai asta am vrut să arăt și în următoarea mea carte, continuarea acestei povești.

Cum ați abordat scrierea fricii, rușinii și singurătății lui Iris fără ca povestea să devină lipsită de speranță pentru cititorii mici?
Ilse De Keyzer: Am avut eu însămi de-a face cu agresori în trecut, așa că am putut intra ușor în pielea lui Iris. Am vrut să arăt că situațiile de bullying pot fi rezolvate și că victima nu trebuie să se învinovățească. Oricine poate fi hărțuit. Vina îi aparține întotdeauna celui care hărțuiește.

Ce rol ar trebui să joace sprijinul familiei atunci când un copil este hărțuit, mai ales când îi este teamă să spună tot adevărul?
Ilse De Keyzer: Un copil trebuie să poată merge la părinți cu povestea lui. A-i spune că bullyingul îl face mai puternic sau că „o să treacă de la sine" nici nu intră în discuție. Și este profund greșit ca părinții să sugereze că fiul sau fiica lor trebuie să fi provocat, într-un fel sau altul, hărțuirea.

Ce rămâne după ultima pagină

Cărțile tale abordează adesea, într-un mod realist, experiențe emoționale dificile. Cum decizi cât adevăr pot duce cititorii tineri?
Ilse De Keyzer: Încerc să scriu realist, dar să las în fiecare poveste suficiente raze de lumină. În plus, vreau să arăt că nimeni n-ar trebui să rămână singur. O conversație bună cu un om sincer face întotdeauna minuni.

După ce citesc această carte, ce ați vrea să înțeleagă altfel copiii, părinții și profesorii despre bullying? 
Ilse De Keyzer: Cum spuneam, vreau să arăt că oricine poate fi hărțuit. Profesorii trebuie să condamne ferm comportamentele de hărțuire și să nu privească în altă parte, subliniind că un comentariu poate răni. Doar o reacție puternică a grupului împotriva agresorului îl poate opri. Agresorii nu sunt nimic fără un public care le râde la glumele nepotrivite, care asistă pasiv sau care nu face nimic ca să oprească hărțuirea.

Onestitatea cu care Ilse De Keyzer vorbește despre bullying nu vine din teorie, ci din viață: dintr-o carieră întreagă petrecută la catedră și din propria experiență, ca fostă victimă. Poate de aceea Umbre în curtea școlii spune limpede ceea ce are cel mai mult nevoie să audă un astfel de copil: că nu e vina lui și că nu trebuie să rămână singur.

Cartea face parte din proiectul european „Puterea literaturii europene pentru copii în prevenirea bullyingului", derulat de Didactica Publishing House cu sprijinul programului Europa Creativă. În cadrul lui au fost selectate și traduse în limba română 23 de cărți valoroase din literatura europeană dedicată copiilor, tipărite și distribuite în 69.000 de exemplare, la care se adaugă trei titluri traduse în limba ucraineană, pentru copiii refugiați din România. Scopul e simplu și urgent deopotrivă: să le dăm copiilor și preadolescenților cărțile care îi ajută să recunoască bullyingul, să-l numească și să găsească puterea de a vorbi.

📖 Umbre în curtea școlii, de Ilse De Keyzer, în traducerea Elisabetei Ursu, este disponibilă aici: edituradph.ro.