Alexandra Lopotaru

Jurnalistă, autoare de cărți pentru copii, blogger de parenting și fondatoarea revistei BEBELONIA - una dintre puținele publicații gratuite din România dedicate mamelor, disponibilă în maternitățile Regina Maria din București, Brașov, Cluj și Timișoara. Mamă a trei copii - Luc, Alec și Leea - Alexandra a construit în jurul blogului „Povești din Bebelonia" o comunitate de aproape 120.000 de urmăritori, un spațiu cald și sincer în care scrie despre viața de părinte cu o onestitate dezarmantă, despre amintiri, trăiri și mărturisiri în care se regăsesc mii de mame și tați.

Fostă jurnalistă de business la revista The Diplomat – Bucharest, Alexandra a descoperit că adevăratele povești pe care vrea să le scrie sunt cele pentru copiii ei, dar și pentru toți copiii. Prima ei carte, „De unde știi cum mă cheamă?", publicată la Editura Creanga Fermecată și ilustrată de Iulia Trif, a pornit chiar de la o întrebare naivă a băiețelului ei: era oare cine îi spuneau toți că este? O poveste circulară despre inocență, imaginație și curiozitate, scrisă cu litere mari pentru preșcolarii care abia descoperă taina cititului.

La Editura DPH, Alexandra a continuat cu „Facem cu rândul?" - povestea a doi norișori frățiori, Bafi și Mufi, care îi învață pe cei mici despre cooperare, răbdare, empatie și respect, abordând cu delicatețe și umor unul dintre cele mai provocatoare momente din viața unei familii: apariția celui de-al doilea copil.

Apoi a venit seria Pandahaț, care s-a impus rapid în preferințele cititorilor DPH. „Pandahaț are o surioară" și „Pandahaț are răbdare. Pandis încă nu prea are" - acesta din urmă intrat în topul vânzărilor DPH la Bookfest 2025 - sunt povești despre frățiori, despre așteptare, despre diferențele de ritm și temperament dintre copii, toate scrise cu acea voce caldă, sinceră și plină de afecțiune pe care cititorii Alexandrei o recunosc din prima pagină.

Despre scrisul ei, Alexandra spune cu o simplitate dezarmantă: „Scriu cu ochii închiși și sufletul deschis, scriu sincer, cu drag și dragoste pentru copiii mei, scriu să ajut, scriu să mă ajut și cred că voi scrie până n-oi mai putea să țin creionul în mână." Și exact asta se simte în fiecare carte a ei - autenticitatea unei mame care transformă momentele reale ale copilăriei în povești pe care copiii vor să le audă din nou și din nou, iar părinții le citesc cu un nod în gât și un zâmbet pe buze. Cărțile Alexandrei Lopotaru nu sunt scrise de un autor distant - sunt scrise de cineva care trăiește exact ce trăiți și voi, și care a găsit cel mai frumos mod de a pune în cuvinte ceea ce simțim cu toții, dar rareori reușim să exprimăm.