Bonnie Grubman, autoare Copacii nu sunt doar pentru păsări: Jocul de rol permite copilului să intre în contact cu emoțiile altora

Bonnie Grubman este autoare de cărți ilustrate pentru copii și educatoare specializată în educația timpurie. A crescut în New York cu o pasiune puternică pentru lectură, iar mai târziu a renunțat la cariera de asistentă pentru a lucra într-o clasă plină de cărți ilustrate. Experiența directă cu cei mici, curiozitatea lor și felul în care descoperă lumea au devenit sursa principală a poveștilor sale.

În cartea Trees Are Not Just for Birds - Copacii nu sunt doar pentru păsări, Bonnie Grubman pornește de la o situație simplă: o pasăre care își găsește copacul perfect, dar descoperă că nu este singura care are nevoie de el, pentru a vorbi copiilor despre apartenență, împărțire, cooperare și incluziune. Povestea, recomandată copiilor de peste 4 ani, transformă un conflict ușor de recunoscut în copilăria mică într-o lecție discretă despre empatie și comunitate.

În interviul de mai jos, autoarea vorbește despre nevoia copiilor de a se simți acceptați, despre gândirea teritorială din jocurile celor mici, despre impactul emoțional al excluderii și despre felul în care adulții pot susține relații mai sănătoase între copii, fără moralizare și fără intervenții rigide.

Povestea abordează incluziunea printr-o metaforă simplă. De ce credeți că sentimentul de apartenență este o temă atât de puternică în copilăria timpurie?

Bonnie Grubman: Apartenența este o nevoie umană esențială. Chiar și cel mai mic copil are nevoie să se simtă conectat, acceptat și valorizat pentru a forma și menține relații sănătoase.

Cum apare gândirea teritorială în interacțiunile sociale ale copiilor?

Bonnie Grubman: În primul rând, copiii mici tind să creadă că le aparține tot ceea ce țin în mână, mai ales în timpul jocului. Își protejează lucrurile și refuză să împartă jucăriile. Pot deveni posesivi chiar și față de ceea ce percep ca fiind spațiul lor.

De ce credeți că este adesea subestimat impactul emoțional al excluderii?

Bonnie Grubman: Impactul emoțional al excluderii este adesea subestimat pentru că părinții și educatorii nu o percep întotdeauna acest lucru ca pe o respingere intenționată. O interpretează mai degrabă ca pe o etapă normală de dezvoltare sau ca pe ceva ce copiii vor depăși în timp, mai ales în cazul copiilor mici, care încă învață să împartă și să construiască prietenii.

Importanța gândirii flexibile în dezvoltarea copiilor

Ce face ca această poveste să fie relevantă pentru prevenirea bullyingului relațional de la vârste mici?

Bonnie Grubman: Această poveste evidențiază aceste comportamente într-un mod pe care copiii îl pot recunoaște. Sperăm că le va oferi cititorilor ocazia de a vorbi despre felul în care astfel de acțiuni îi pot face pe ceilalți să se simtă triști sau excluși, construind în mod firesc empatia — una dintre cele mai importante abilități pentru prevenirea bullyingului relațional.

Cum îi pot ajuta părinții pe copii să înțeleagă că spațiul și prietenia nu sunt resurse limitate?

Bonnie Grubman: Un părinte poate încuraja incluziunea amintindu-i copilului că este capabil să țină la mai mulți prieteni în același timp. În sens invers, dacă un copil se simte exclus, părintele îl poate încuraja să vorbească despre ceea ce simte.

De ce este flexibilitatea în gândire o valoare-cheie în dezvoltarea socială?

Bonnie Grubman: Gândirea flexibilă îi ajută pe copii să gestioneze dezamăgirile în mod constructiv. Copiii cu o gândire deschisă se pot adapta la schimbare și se simt mai puțin frustrați atunci când lucrurile nu merg așa cum își doresc. Flexibilitatea înseamnă cooperare, iar cooperarea duce, în cele din urmă, la prietenii mai sănătoase și mai fericite între copii.

Ce ne învață cartea despre cooperare versus competiție?

Bonnie Grubman: „Copacii nu sunt doar pentru păsări” arată că impactul cooperării este mult mai pozitiv decât cel al competiției. Cooperarea creează comunitate, în timp ce competiția, construită pe excludere, duce adesea la singurătate. Când Pasărea învață că arborele nu își pierde valoarea dacă este împărțit cu alții, descoperă mai multă bucurie, iar toate animalele beneficiază de spațiul comun.

Intervenția adulților prin validare și ghidaj pozitiv

Cum pot interveni adulții atunci când copiii îi exclud pe alții din joc?

Bonnie Grubman:  Pentru că cei mici învață cel mai bine prin experiență, cred că jocul de rol blând poate fi o metodă eficientă prin care adulții pot interveni atunci când apare excluderea. Acesta îi permite copilului să intre în contact cu emoțiile altcuiva. Prin încurajare pozitivă și validare, adulții îi pot ghida apoi pe copii către empatie și către un joc mai incluziv.

În ce fel susține această poveste dezvoltarea empatiei fără să moralizeze?

Bonnie Grubman: Empatia crește firesc pe măsură ce povestea se desfășoară. Cartea nu îi spune cititorului ce ar trebui sau nu ar trebui să simtă. În schimb, îl invită să observe acțiunile și emoțiile Păsării: mai întâi refuzul ei de a împărți, apoi sentimentul de izolare și singurătate, iar în cele din urmă bucuria care vine odată cu incluziunea — toate acestea fără un ton moralizator sau didactic.

Dacă cei mici ar reține o singură lecție din această carte, care ar trebui să fie?

Bonnie Grubman: Că este mai bine împreună, pentru că incluziunea ne îmbogățește pe toți.

Acest titlu, apărut la editura Didactica Publishing House în traducerea Elisabetei Ursu, face parte din proiectul Puterea Literaturii Europene pentru Copii în Prevenirea Bullyingului, cofinanțat de Uniunea Europeană prin programul Europa Creativă. Mai multe detalii despre proiect și titlurile apărute în cadrul acestuia aici: https://www.edituradph.ro/antibullying.html