Daniëlle Schothorst, autoarea cărții „Un borcan plin cu iubire": „Uneori uităm cât de valoros este să-i spui ceva frumos celuilalt"

Autoarea și ilustratoarea cărții „Un borcan plin cu iubire" pornește de la un gest cât se poate de simplu - o vorbă bună pusă pe un bilețel - și îl transformă într-o întreagă filosofie de viață. Într-un interviu cald, ne povestește cum s-a născut borcanul cu iubire, de ce animalele din pădure îi sunt aproape de suflet de ani buni și cum se învață, exersând, să vezi ce e frumos în celălalt.

Cum arată iubirea, dacă ar fi să o pui într-un borcan? La această întrebare răspunde, în felul ei, Daniëlle Schothorst - scriitoare și ilustratoare neerlandeză, crescută printre dunele și pădurile de la Marea Nordului, autoare a aproape o sută de cărți pentru copii. „Un borcan plin cu iubire" (în original, „Een potje vol liefs") este o poveste despre prietenie, vulnerabilitate și puterea cuvintelor blânde: un borcan care pare gol se umple, de fapt, cu gânduri bune, iar când dispare, toți înțeleg că valoarea nu stătea niciodată în obiect, ci în ceea ce și-au dăruit unii altora. Am stat de vorbă cu autoarea despre povestea din spatele poveștii.

Unde a început, pentru tine, această poveste — imaginea unui borcan gol pe care un cățel hotărăște să-l numească „un borcan plin cu iubire"? A existat un moment sau un sentiment real în spatele ei?
Daniëlle Schothorst: Povestea a pornit de la un interviu pe care l-am avut cu doi studenți la pedagogie, pentru învățământul primar. Lor li se păruse că o altă carte de-a mea, „I Love Me Too" („Și eu mă iubesc"), este atât de frumoasă și de valoroasă. Cât de important este să te poți iubi pe tine însuți? De aici s-a iscat o discuție despre a le face complimente celorlalți, dar și ție însuți. De pildă, acum mă privesc adesea în oglindă și îmi spun: te iubesc, arăți bine, ești tare drăguță și bună. Așa că povestea a venit din conversația cu studenții (care aveau în clasă un mic borcan al complimentelor) și din cealaltă carte a mea.

Ești, în același timp, autoarea și ilustratoarea cărții. Când începe o poveste ca aceasta, ce apare mai întâi — cuvintele sau imaginile — și cum cresc cele două împreună pe pagină?Daniëlle Schothorst: În această poveste cu borcanul plin cu iubire, personajele existau deja. Scriu și ilustrez mai multe cărți despre câine și vulpe, iar celelalte animale au adesea un rol mai discret. În „I Love Me Too" am inventat un tată-veveriță și puiul lui. Aceea era, într-adevăr, despre a te iubi pe tine însuți. Dar și povestea asta este. În cazul de față, textul a venit primul — mi se întâmplă des la cărțile ilustrate. Însă, fiindcă sunt și ilustratoare, îmi apar aproape imediat toate imaginile în minte. De obicei fac și niște schițe pe loc, un fel de caiet de exerciții pentru mine, înainte să dezvolt totul pentru editură.

Cartea transformă cuvintele bune în ceva ce poți colecționa, păstra și dărui, aproape ca pe niște mici comori. De ce ai vrut să faci atât de palpabilă puterea unei vorbe bune pentru copiii foarte mici?
Daniëlle Schothorst: Cred că, uneori, în ziua de azi uităm cât de valoros este să-i spui ceva frumos celuilalt. Să dai mai departe ceva. Oricât de mic ar fi, e cu adevărat prețios să-i dăruiești cuiva ceva frumos. Și să-l transmiți mai departe.

Când borcanul dispare, animalele descoperă că adevărata valoare nu stătuse niciodată în obiect, ci în bunătatea pe care și-o dăruiseră. Cum abordezi o idee atât de abstractă pentru cititori de numai trei-patru ani?
Daniëlle Schothorst: Cred, de fapt, că e mai bine să faci mai întâi obiectul palpabil (borcanul plin de bilețele drăguțe). Așa devine mai limpede că e vorba despre gândurile bune ale fiecăruia, nu despre obiect. Desenându-l (și lăsându-l să fie furat), copiii văd ce se întâmplă și pot vorbi despre asta. Ce se petrece acum? Ce fac șoriceii aceia? De ce fac asta? Dă-le copiilor un cuvânt de spus.

Pădurea ta e plină de animale cu personalități bine conturate — Câinele, Vulpea și toți ceilalți. Ai spus că îți place să desenezi animale pentru că le poți da fiecăruia un caracter numai al lui. Cum ai hotărât cine vor fi aceste personaje și ce aduce fiecare la borcan?
Daniëlle Schothorst: E o întrebare grea, pentru că animalele astea îmi sunt aproape de suflet de foarte multă vreme. Încă de la „Cea mai frumoasă stea". Fiecare are ceva unic, o forță, o trăsătură. Vulpea și câinele rămân însă mereu personajele principale.

Povestea este descrisă adesea ca fiind despre prietenie și vulnerabilitate. „Vulnerabilitate" e un cuvânt mare pentru un copil mic — cum îi ajuți pe micii cititori s-o simtă, nu doar să audă despre ea?
Daniëlle Schothorst: Cred că această carte arată o mulțime de emoții: unele pozitive, sub forma complimentelor. Dar vezi și cum șoriceii devin geloși — o trăsătură pe care, probabil, o recunoaștem cu toții. E important, de asemenea, ca șoriceii să simtă remușcare și ca elefantul să fie puțin supărat și indignat. Însă mi s-a părut foarte important să pot transforma asta în ceva pozitiv: pune-ți lucrurile astea bine, la păstrare, în urechiușele tale frumoase! Și vorbește cu copiii despre diferitele emoții. Ești supărat sau gelos… fericit, speriat, trist sau poate chiar mândru? Acestea sunt piloni importanți, de simțit. Iar vulnerabilitatea se așază foarte bine printre ei.

Ai crescut ca un adevărat copil liber, cutreierând păduri și dune călare pe poneiul tău. Cât din acea apropiere timpurie de natură se strecoară în lumile pe care le desenezi?
Daniëlle Schothorst: Foarte mult. Eram mereu afară, prin păduri, dune și pe plajă. De asta prefer să desenez o pădure, în locul unui oraș!

Această poveste blândă ajunge acum la copiii din România prin proiectul european antibullying al Editurii Didactica Publishing House — iar cartea ta ilustrată „De mooiste ster" a călătorit deja în multe țări. Ce crezi că îi permite unei povești despre bunătate să treacă atât de ușor granițele?
Daniëlle Schothorst: Nu știu. Dar împărtășirea blândeții nu poate merge niciodată prea departe. Peste orice graniță. E atât de frumos că această carte este folosită pentru a combate bullyingul. Sunt chiar mândră de asta!

Cititul cu voce tare contează, evident, enorm pentru tine. Cum ai sfătui un părinte sau un educator să citească „Un borcan plin cu iubire" împreună cu un copil, astfel încât „borcanul cu iubire" să devină ceva ce fac cu adevărat împreună, nu doar o poveste pe care o ascultă?
Daniëlle Schothorst: Mai întâi aș citi totul cu voce tare, fără întreruperi. După aceea, aș vorbi cu cei mici despre diferitele emoții. De ce ești supărat, fericit, gelos etc.? Și cine este gelos în această carte? Știi și de ce? Apoi aș pune un borcan frumos în clasă și i-aș lăsa pe copii să-l decoreze. După aceea, fiecare poate scrie ceva pe un bilețel (sau poate desena, dacă nu știe încă să scrie) și îl poate pune în borcan. Sau vă puteți așeza în cerc și, pe rând, fiecare spune ceva frumos despre altcineva. Uneori e greu, dar atât de valoros! Iar dacă faci asta mai des, vei observa că devine tot mai ușor să gândești pozitiv și să vezi ceva bun în celălalt (și în tine). Exercițiul te face maestru!

Dacă un copil ar închide această carte și ar vrea imediat să-și înceapă propriul „borcan plin cu iubire", ce ți-ai dori cel mai mult să pună înăuntru — și ce ai vrea să-i rămână mult după ce se termină povestea?
Daniëlle Schothorst:  Mi-aș dori ca fiecare să poată vedea ceva frumos în celălalt. Tot mai mult, așa cum spuneam mai devreme. Și ce ar putea fi mai frumos de spus decât: mă iubesc! Iubirea este o sămânță din care pot crește atâtea lucruri minunate. Să te iubești pe tine și pe celălalt; să vă prețuiți și să vă respectați unul pe altul — despre asta este vorba, de fapt.

***

„Un borcan plin cu iubire" face parte din proiectul „Puterea literaturii europene pentru copii în prevenirea bullyingului", o inițiativă a Editurii Didactica Publishing House cofinanțată de Uniunea Europeană prin programul Europa Creativă. Prin traducerea, editarea și distribuirea a 23 de titluri europene de calitate — în total 69.000 de exemplare, la care se adaugă 3 titluri în limba ucraineană (3.000 de exemplare) pentru copiii refugiați din România — proiectul le oferă celor mici acces la povești care cultivă empatia, respectul și bunătatea, prevenind astfel bullyingul în rândul copiilor și preadolescenților.