Ilona Lammertink, autor „Curajul de a fi bun": „Este un sentiment minunat să descoperi că nu ești singur"

Ana este nouă la școală. Flora, o colegă autoritară, de care ceilalți se cam tem, nu o lasă să se joace. Dar Ana găsește o aliată în Miriam și, încet-încet, tot mai mulți copii aleg să li se alăture — până când puterea nu mai stă de partea fricii, ci de partea prieteniei. Din această scenă atât de recognoscibilă pentru orice părinte sau educator pornește „Curajul de a fi bun", cartea semnată de Ilona Lammertink, cu ilustrații de Els Vermeltfoort, apărută la Editura Didactica Publishing House.

Ilona Lammertink este scriitoare neerlandeză și terapeut integrativ pentru copii, cu peste douăzeci de ani de practică. Cărțile ei au un tipar recunoscut: iau o temă grea - excluderea, frica, emoțiile puternice - și o fac „discutabilă" într-un limbaj accesibil celor mici, oferind la final informații și exerciții pentru adulți. „Curajul de a fi bun" este ediția în limba română a cărții „Doe niet zo tuttig!" (Clavis, 2017). Am vorbit cu autoarea despre de ce, la vârste mici, bullyingul ia forma excluderii, despre puterea discretă a unui grup de copii și despre rolul adultului care veghează din apropiere.

„Curajul de a fi bun" a apărut inițial în neerlandeză, sub titlul „Doe niet zo tuttig!". Ce anume a inspirat această poveste despre o fetiță nou-venită, exclusă de o colegă autoritară - a existat un moment, un copil sau o amintire anume în spatele ei?
Povestea pornește de la o situație asemănătoare pe care am întâlnit-o în activitatea mea de terapeut pentru copii.

Nu ești doar scriitoare, ci și terapeut integrativ pentru copii. Cum îți influențează munca clinică felul în care îți alegi temele și în care spui poveștile?
Temele seriei sunt alese în strânsă colaborare cu editura mea, Clavis. După 22 de ani de lucru ca terapeut integrativ pentru copii și tineri, m-am întâlnit cu o gamă largă de probleme socio-emoționale. Din păcate, bullyingul - fie că înseamnă să agresezi, fie să fii agresat - este o problemă frecventă.

Pentru cititorii foarte mici, ai ales să arăți bullyingul ca excludere — a fi lăsat pe dinafara jocului — și nu ca agresiune fățișă. De ce ți s-a părut aceasta calea potrivită pentru copiii de 4–7 ani?
Excluderea și bullyingul le sunt mai familiare copiilor mici decât comportamentul agresiv fățiș. Preșcolarii și copiii mici se află încă într-o etapă de dezvoltare activă; a se juca împreună și a învăța să împartă fac parte din acest proces. Mai degrabă vor spune lucruri precum „Asta e a mea", „Tu nu ai voie să te joci" sau „Nu ești prietenul meu". Tema aleasă este mai aproape de ceea ce trăiesc ei în mod real.

În poveste, ceilalți copii aleg treptat să li se alăture Anei și lui Miriam, până când fata care le exclude rămâne singură. Ce ți-ai dori cel mai mult să înțeleagă copiii despre puterea discretă pe care o au atunci când sunt împreună?
Copiii de această vârstă își descoperă tot mai mult conștiința și noțiunile de bine și rău. De multe ori încă poate fi intimidant să-ți susții propria părere, dar este un sentiment minunat să descoperi că nu ești singur și că poți să-ți unești forțele sau să-ți împărtășești trăirile cu ceilalți - chiar dacă uneori îți lipsesc cuvintele potrivite ca să le exprimi.

Mesajul cărții este că bunătatea este mai puternică decât frica. Cum faci ca acest lucru să fie credibil și cu adevărat încurajator pentru un copil mic, fără să se transforme într-o lecție sau într-o morală?
Părinții, bunicii, educatorii și cadrele didactice au și ei un rol esențial aici. Se poate face prin metode precum jocul de rol, întrebând copilul cum s-ar simți într-o situație asemănătoare sau dacă a trăit, a văzut ori a simțit vreodată el însuși ceva de acest fel. Este important să-i vorbim copilului despre diferitele emoții care există, să-l ajutăm să numească ceea ce simte și să-i transmitem că emoțiile pot fi exprimate fără a fi judecate.

Flora, fata care îi exclude pe ceilalți, nu este niciodată doar un „personaj negativ" — există loc și pentru iertare. De ce a fost important pentru tine să-l înfățișezi cu empatie și pe copilul care agresează?
Este important ca cei mici să învețe că lucrurile nu sunt întotdeauna atât de definitive sau de alb-negru pe cât par uneori. O situație poate avea mai multe fațete, care fac ca un copil să se exprime sau să se poarte altfel. A simți remușcare, dar și a învăța să ierți și să-ți ceri iertare sunt valori esențiale pentru orice copil.

La fel ca celelalte cărți ale tale, și aceasta se încheie cu informații și îndrumări pentru adulți. De ce consideri că adultul — părinte sau educator — este o parte esențială a cărții și cum speri că vor folosi acele pagini finale?
Adulții din jurul unui copil în creștere au un rol crucial în a-l îndruma și a-l însoți. Ei sunt modele la care copilul poate privi și pe care le poate imita. Materialele suplimentare din cărțile mele îi invită pe adulți să pășească în lumea copilului și să-l ajute să-și dezvolte abilitățile socio-emoționale — și să se simtă suficient de în siguranță cât să le exprime — sprijinind astfel creșterea lui.

Concret: cum ai sfătui un părinte sau un educator să citească această carte împreună cu un copil care este exclus — și cum ar trebui să fie diferită lectura în cazul unui copil care îi exclude pe ceilalți?
Dacă un cadru didactic observă că în clasă au loc bullying sau excludere, poate transforma asta într-o temă — folosind jocul de rol, teatrul de păpuși și așa mai departe. Abordarea poate fi păstrată la un nivel general, astfel încât „agresorul" și „victima" să rămână anonimi. Cartea poate fi citită cu voce tare ca exemplu, urmată de întrebarea cum ar fi rezolvat clasa situația; astfel se dezvoltă capacitatea copiilor de a găsi singuri soluții.

Când părinții descoperă sau află că propriul copil este cel care agresează, primul pas este să înțeleagă de ce se poartă astfel. Adesea există o problemă de fond care trebuie abordată mai întâi. Într-o etapă ulterioară, cartea poate servi drept exemplu pentru a crea o anumită distanță și a arăta cum se poate rezolva o problemă, fără ca situația să pară imediat amenințătoare pentru copil. Apoi, părinții și copilul pot analiza împreună cel mai bun mod de a rezolva situația neplăcută — cu alte cuvinte, de ce are nevoie copilul ca să fie din nou fericit și să meargă cu drag la școală.

Cărțile tale se sprijină pe dialogul dintre textul tău și ilustrațiile lui Els Vermeltfoort. Cum lucrează împreună cuvintele și imaginile ca să facă un subiect dificil să pară sigur și accesibil pentru cei mai mici cititori?
Ilustrațiile frumoase pe care le creează Els întăresc textul într-un mod subtil și adesea plin de umor. Prin folosirea potrivită a culorii, pot avea un efect liniștitor și, în același timp, pot clarifica o situație fără s-o spună explicit în cuvinte. Cele două sunt de nedespărțit, iar copiii mici aleg adesea o carte în mod intuitiv, după ilustrații izbitoare, cu culori frumoase și vii. Ilustrațiile pot fi profund vindecătoare pentru copii.

Prin proiectul european antibullying al Editurii Didactica Publishing House, povestea ta ajunge acum și la copiii din România. Ce speri că le oferă copiilor din culturi și țări diferite — și ce îți dă speranță în legătură cu capacitatea acestei generații de a fi bună?
Convenția cu privire la drepturile copilului stabilește, printre altele, următoarele — Egalitate (art. 2): fără discriminare; fiecare drept se aplică fiecărui copil, indiferent de origine sau de convingeri. Este important să-i învățăm pe toți copiii că respectul reciproc este temelia siguranței, a păcii, a dezvoltării și a creșterii. Adulții au un rol crucial ca modele în această privință. Un copil învață încă de la rădăcini. O creștere sigură și iubitoare este vitală pentru o dezvoltare socio-emoțională echilibrată. Copiii sunt, în mod natural, profund loiali mediului lor, iar modelul pe care îl au le este important. În plus, capacitatea de auto-vindecare și reziliența copilului sunt de o importanță imensă.

În esență, fiecare copil își dorește să fie fericit și liber. Dacă sunt îndeplinite condițiile de bază, așa cum sunt prevăzute în drepturile internaționale ale copilului, atunci cred în copil, cu toată reziliența și bunele lui intenții. Adulții au responsabilitatea de a crea împreună acest climat pentru toți copiii.

„Curajul de a fi bun" face parte din proiectul „Puterea literaturii europene pentru copii în prevenirea bullyingului", o inițiativă a Editurii Didactica Publishing House cofinanțată de Uniunea Europeană prin programul Europa Creativă. Prin traducerea, editarea și distribuirea a 23 de titluri europene de calitate - în total 69.000 de exemplare, la care se adaugă 3 titluri în limba ucraineană (3.000 de exemplare) pentru copiii refugiați din România - proiectul le oferă celor mici acces la povești care cultivă empatia, respectul și curajul de a fi tu însuți, prevenind astfel bullyingul în rândul copiilor și preadolescenților.

Cartea Ilonei Lammertink surprinde tocmai forma pe care o ia bullyingul la cele mai mici vârste: nu lovitura, ci „nu te joci cu noi". Iar răspunsul pe care îl propune este la fel de simplu și de puternic - un copil care alege prietenia, apoi încă unul, până când bunătatea devine molipsitoare.