Transport gratuit la comenzi peste 150 lei
La ora de desen, Robert trage o linie peste desenul Anei, iar Carla îi spune Gabrielei că nu știe să deseneze frumos. Într-o clipă, buna dispoziție se preface în lacrimi, iar clasa învățătoarei Olivia se umple de supărare. Dintr-un moment cât se poate de obișnuit — recognoscibil pentru orice părinte sau educator — pornește „Cercul emoțiilor", cartea semnată de Miriam Tirado, cu ilustrații de Joan Turu și traducere de Anca Coman Doicin, apărută la Editura DPH. În original, „El cercle" (2021), povestea arată cum un gest simplu poate reface o legătură ruptă: în loc să pedepsească sau să ignore conflictul, învățătoarea îi așază pe copii într-un cerc și îi invită să vorbească și să se asculte, pe rând.
Autoare, pedagogă și expertă în parenting conștient din Spania, Miriam Tirado scrie de ani buni despre relația cu copiii, despre emoții și despre felul în care le însoțim. Am stat de vorbă cu ea despre de ce conflictul nu e un dușman, despre cum îi ajutăm pe cei mici să-și pună trăirile în cuvinte, nu în acuzații, și despre rolul — deloc mic — al adultului din încăpere.
Cartea — și chiar titlul ei — este construită în jurul imaginii cercului. De ce ai ales tocmai cercul ca imagine centrală?
Miriam Tirado: Pentru că cercul este o imagine foarte ușor de înțeles pentru copii — mai ales ideea de „înăuntru" și „în afară" — iar pentru ceea ce voiam să explic era ideal.
Povestea începe cu un conflict banal de clasă și, în loc să-l ascunzi, îl așezi chiar în centru. De ce ai vrut să le vorbești copiilor despre conflict și să-l arăți ca pe ceva care nu e neapărat negativ?
Miriam Tirado: Pentru că, de fapt, conflictul este o parte firească a vieții și trebuie să încetăm să ne mai fie teamă de el și să înțelegem că există ca să ne ajute să învățăm, să mergem mai departe și să ajungem la înțelegeri. De aceea, cred că este important să-i învățăm pe copii că un conflict nu este ceva negativ și că îl putem înfrunta cu asertivitate.
În carte, învățătoarea nu pedepsește și nu ignoră conflictul, ci se așază în cerc, alături de copii. Insiști asupra faptului că participarea adultului nu este opțională. De ce prezența adultului este cea care creează spațiul sigur de care au nevoie copiii?
Miriam Tirado: Dacă adulții înțeleg această idee foarte importantă, creează deja spațiul sigur în care copiii se pot simți văzuți în durerea lor — iar de acolo îi putem ajuta cu adevărat.
Când un copil e copleșit de furie sau de tristețe și nu se poate liniști singur, care este rolul adultului în acel moment?
Miriam Tirado: Adulții trebuie să înțeleagă că, în cazul copiilor, e nevoie să-i ajutăm să se regleze atunci când nu reușesc singuri — pentru că sunt copleșiți sau din cauza imaturității lor. Rolul nostru este să-i însoțim, să le oferim un cadru care îi conține, să-i protejăm, să le punem limite și să-i ajutăm să-și găsească drumul înapoi spre liniște.
Cercul nu este o regulă impusă din exterior, ci ceva ce copiii trăiesc ei înșiși. De ce crezi că acest fel de a proceda ajunge atât de adânc la ei?
Miriam Tirado: Pentru că îl înțeleg, iar când ceva capătă sens adânc înăuntrul lor, reușesc să se conecteze cu acel lucru și să se regăsească în el.
Una dintre ideile centrale ale cărții este să-i ajuți pe copii să-și pună trăirile în cuvinte, nu în acuzații. Concret, cum îl ajută un adult pe copil să numească ceea ce se ascunde în spatele disconfortului său?
Miriam Tirado: Punând în cuvinte ceea ce simt și explicând de unde vine disconfortul lor. Dar asta trebuie făcut după ce copilul s-a liniștit din nou, nu în mijlocul suferinței.
Așezați în cerc și ascultându-se unii pe alții, copiii descoperă că îi despart lucruri mai mici decât cele care îi apropie. Cum ajung ei la această descoperire?
Miriam Tirado: Pentru că, treptat, încep să facă legături și să înțeleagă că suntem cu toții parte dintr-un întreg și că, în fond, nu suntem atât de diferiți unii de alții — că adesea ne emoționează aceleași lucruri.
Ce se întâmplă, de fapt, într-un grup de copii atunci când acest exercițiu funcționează cu adevărat?
Miriam Tirado: Dintr-odată se creează o legătură și, odată cu ea, apare un sentiment de coeziune a grupului, în care copiii se privesc ca egali și reușesc să se înțeleagă unii pe alții în durerea lor. Când se întâmplă asta, e cu adevărat frumos.
Învățătoarea din carte îi ghidează pe copii fără să-i domine. Ce fel de prezență ar trebui să aibă, în mod ideal, adultul în astfel de momente?
Miriam Tirado: Pentru mine, adultul ar trebui să fie locul sigur care însoțește, conține și educă — și trebuie să facă asta dintr-un loc reglat, așezat, plin de înțelegere și compasiune. În această poveste, cred că lucrul acesta este ilustrat minunat prin rolul învățătoarei, care, într-un mod discret, dar puternic, îi ajută pe copii să se conecteze între ei. Fără să se pună pe sine în centrul atenției și fără să-i trateze pe copii ca pe niște neștiutori.
Ce ți-ar plăcea cel mai mult să rămână cu părinții și educatorii după ce închid această carte?
Miriam Tirado: Mi-ar plăcea să vadă durerea și disconfortul care se ascund în spatele comportamentului. Să vadă rucsacul pe care îl duce fiecare cu sine și, de acolo, să existe mai multă înțelegere și iubire. Din acest loc, a sprijini un copil devine mai blând și mai ușor, iar copilul nu se mai simte singur.
„Cercul emoțiilor" face parte din proiectul „Puterea literaturii europene pentru copii în prevenirea bullyingului", o inițiativă a Editurii Didactica Publishing House cofinanțată de Uniunea Europeană prin programul Europa Creativă. Prin traducerea, editarea și distribuirea a 23 de titluri europene de calitate — în total 69.000 de exemplare, la care se adaugă 3 titluri în limba ucraineană (3.000 de exemplare) pentru copiii refugiați din România — proiectul le oferă celor mici acces la povești care cultivă empatia, respectul și înțelegerea de sine, prevenind astfel bullyingul în rândul copiilor și preadolescenților.
Comentarii